Balul Presei, editia I, 2001

Am gasit aseara invitatia la Balul Presei, editia I, 2001. A fost prima si ultima data cand s-a organizat. Incredibil, dar adevarat, odata eram cu totii prieteni: Bubu, Cristiana, Felicia, Carmina, eu, si, nu in ultimul rand, Alexa. Si am facut un bal al presei impreuna! Cred ca ideea a fost a Cristianei si a lui Bubu, si, daca bine-mi aduc aminte, cred ca si Alexa a complotat la initiativa. Eu am facut rost de telemea si cascaval pentru bal, ca lucram pe Agricultura la Mesagerul si ii cunosteam pe procesatorii care ne-au sponsorizat cu partea de lactate :)) Toti am gasit cate un sponsor si a iesit un eveniment tare fain! Partea cu premiile a fost cea mai haioasa, m-ar bucura daca cineva ar mai avea lista premiilor s-o publicam. Cred ca ar fi de actualitate si acum.
Poate ca daca ne opintim mai organizam si a doua editie, in 2010. Ce ziceti?! Am mai putea fi, macar o data la 10 ani, in aceeasi tabara?!

Despre cum sa-ti traiesti viaţa. Lecţia lui Bancea

Astăzi, dupa muuult, mult timp, am intrat pe site-ul AS-TV-ului. Împlinesc 11 ani şi vroiam să ştiu exact când, că nu mai ţineam minte. Deci, în 11 aprilie împlinesc 11 ani şi le uresc de pe acum La muti ani si multe emisiuni frumoase. Dincolo de asta, mi-a atras atentia ceva.
Un reportaj de-al profului Baca, cel care face Emisiunea fără nume, pe care o mai urmăresc când am timp. Reportajul a fost postat in 21 martie 2010 şi are titlul Arta Larisei. Mi s-a părut mie năsucul cunoscut... Lari a lu' Bancea era tema reportajului. Ce mare bucurie s-o revăd. S-a apucat sa faca niste chestii foarte faine, folosind materiale ecologice. Geniale chestii...Multă imaginaţie, multă creativitate şi multă linişte...
Cred ca Larisa şi Vasile Bancea ar putea fi un model pentru mulţi despre cum să-ţi trăieşti viaţa în adevăratul sens al cuvântului. Să faci în viaţă ceea ce vrei. Adică dacă vrei să fluieri, fluieră...Ce dacă fluieri?! Dacă-ţi face plăcere asta, fă-o.
Şi Bancea şi Larisa mi-au fost colegi la Mesagerul. Puţini ştiu că am plecat de la Mesagerul împreună cu Bancea şi Linca, fără de care nu-mi mai vedeam rostul pe acolo. Ei erau sarea şi piperul redacţiei, doi oameni foarte valoroşi pentru mine şi cu principii. Am încercat să facem împreună Bistriţeanul( atunci am gândit numele), doar că pe vremea aia erau in voga încă ediţiile tipărite. Nu aveam bani deloc pentru a susţine un cotidian, aşa că am lăsat-o moartă. Apoi ei au făcut Sportul Bistriţean, iar eu am plecat corespondent la National TV.
Să revin la Bancea. Întotdeauna am apreciat modul în care-şi trăieşte viaţa. Face exact ceea ce-i place sufletului lui, iar asta i-a transmis-o şi lui Lari. Amândoi îşi trăiesc viaţa cum vor ei, cum le place sufleţelului lor. Nu o dată m-a certat Bancea ca mă pierd în lucruri mărunte şi nu fac ceea ce e cu adevărat important în viaţă: să trăieşti aşa cum te simţi tu cel mai bine. Bancea a învăţat să cânte la chitară târziu, la peste 30 de ani. Acum cântă dumnezeieşte. Lari face ce-i place, face chestiile ălea minunate. Eu sunt tot unde am lăsat discuţiile cu Bancea ultima dată. Toată ziua îmi bat capul cum să fac să-şi ia oamenii salariile, e 8 seara şi încă sunt la birou, avem de livrat o comanda şi suntem contra timp.Copiii sunt tot cu mama. Eu am de lucru... Nu am timp să scriu editoriale. Nu am timp să scriu pe blog. Şi nu am timp să învăţ să pictez, cea mai mare dorinţă a mea. Când mă voi trezi şi voi avea timp, va fi prea târziu. Copiii vor fi la facultate, şi dacă voi avea suficient timp să stau cu ei, nu vor mai sta ei cu mine. Tot succesul asta are un preţ, şi încă unul foarte mare. Nu sfătuiesc pe nimeni să facă ce fac eu. Luaţi-vă o slujbă cu 8 ore şi trăiţi ca Bancea şi Lari. Faceţi ce vă place. Învăţaţi să cântaţi la chitară, să faceţi minuni din deşeuri, să pictaţi, staţi cu copiii cât mai mult. Să nu mă invidiaţi pe mine. Că nu aveţi pentru ce. E adevărat că am tot ce vreau şi am o viaţă socială foarte activă, dar le plătesc toate. Nu în bani, e drept. E un preţ mult mai mare: îmi irosesc viaţa în lucruri mărunte, lipsite de importanţă. Am vrut de multe ori să renunţ la afacere şi să-mi iau o slujbă, ca să-mi pot trăi viaţa aşa cum vreau eu.
E prea târziu. Am făcut angajamente care trebuie să le onorez, sunt oameni care depind de mine şi care şi-au pus speranţele în mine. Nu pot să-i dezamăgesc. Totuşi, visul meu e ca la 40 de ani să mă retrag din firmă şi din viaţa socială şi să fac chiar numai ce îmi place mie. Mă visez de multe ori într-o căsuţă, la Ciosa, pe un deal de acolo, că pictez. Aaaa, şi am şi şevalet. Apropo, tot negociez cu unul dintre băieţii de la Agenţie, student la Arte în Cluj, să mă înveţe să pictez. Sigur o să învăţ. Dacă nu mâzgălesc şi tot o să fiu fericită, că doar nu vreau să ajung Picasso.
Toate visele mele s-au împlinit. Sunt sigură că se va împlini şi ăsta. Doar că mai trebuie să-mi mănânc nervii prin lumea asta prost făcută.
Bancea, mi-ai dat iarăşi o lecţie de viaţă. Nu ştiu când o să aplic ceea ce faci tu, să-mi trăiesc viaţa cu adevărat. Până atunci vă admir sincer, pe tine şi pe Lari, cu câtă frumuseţe treceţi prin viaţă.
Iar voi urmăriti reportajul de pe site-ul AS TV: http://www.as-tv.ro/21-03-2010__arta-larisei
O să-mi daţi dreptate la sfârşit!

Anticrista, atentia la mine!

Astazi, ca de alte mii de ori, te-as fi putut acuza ca furi stiri din Bistriteanul, conform Codului Penal inventat de tine. Paragraful unde se precizeaza ca o informatie luata dintr-un alt ziar se numeste furt de stire. Noi am dat primii stirea cu moartea lui Sighiartau, tu scriai comentarii cand ai mei lucrau la stire. Dupa o ora ai pus si tu stirea. Deci, ne-am lamurit cine Afla primul!
Spre deosebire de tine si spre suprinderea ta, nu o sa strig ca ai furat stirea. Cum n-am strigat nici pana acum. Pentru ca nu mi se pare ca a prelua o informatie este un furt! Furt e atunci cand ai luat stirea cuvant cu cuvant si nu citezi sursa. Daca preiei informatia, din punctul meu de vedere nu e furt.
O stire, imediat dupa publicare este PUBLICA. Deci, bunul tuturor. Pentru stiri in exclusivitate poti sa-ti faci un ziar, un radio sau un tv numai pentru tine si numai tu cu neamurile sa-l accesezi/asculti/privesti. Daca ai ales un canal de comunicare public, atunci informatia data e bunul tuturor celor care o primesc.
E ca si cum primul ziarist care va afla ca a murit Iliescu are dreptul sa dea stirea, iar restul nu mai pot scrie sau zice nimic. Pot verifica informatia, pot lua declaratii suplimentare si vor redacta textul cum ii duce capul.
Trist e ca aceste detalii, cine a dat primul, cine al doilea, nu-i intereseaza pe cititori. Ei vor cat mai multe detalii dupa. Si le cauta peste tot, pe toate canalele media agreate de ei.
Sper sa fi inteles. Am facut aceste lamuriri pentru ca tot urli in stanga si in dreapta ca toti iti furam stirile, desi, dupa Codul tau Penal, tu furi de la toti.
Asa ca...ciocu mic si joc de glezne!

Mi-e o greata de ma doare...

Am ajuns si la asta. Sa ne batem ca orbii pe strada...Ma asteptam la astfel de scene. Am mai vazut atacuri violente de-ale Anticristei, asa cum v-am mai povestit. Doar ca atunci a fost intr-o redactie. Nu ne-a vazut nici dracu. Acuma ne-am batut pe strada, ca sa intram in istoria presei. Cand am auzit, nu-mi venea sa cred. Mi-am dat seama ca nu am cum sa-mi apar reporterii de ea...Trist...Noi care ar trebui sa combatem violenta cu toate cuvintele din lume, am ajuns sa o folosim si, mai grav, sa fim victimele agresiunii unui jurnalist.
Mi s-a lasat o greata si o lehamite de ma doare...
Incredibil...Un spectacol de prost gust cum numai ea putea sa ofere. Noi, obligati de imprejurari, am intrat in joc...Nu pot sta sa-mi bata oamenii pe strada...Este prea de tot...
Injura-ma, fa-ma in toate felurile, dar pana la violenta fizica asupra colegilor mei. Este o limita in tot si in toate...
In continuare imi pare rau ca nu are un prieten adevarat care sa-i spuna cat de mult greseste. Putinii care-i are ii dau credit si o intarata sa continue circul. Ca doar ea e desteapta si e singura pe lume, de aia e asa invidiata...
Vai de cei saraci cu duhul...Atat mai pot sa mai zic...Si ca mi-e greata...de ma doare...

Raman fan Cretu

Aseara am fost la TV Bistrita, intr-o emisiune despre buget cu primarul Cretu. Imi mentin parerea buna pe care o am despre el si o sa argumentez de ce.
Mi se pare ca e cel mai bun primar care l-a avut Bistrita vreodata. E foarte vizibil ca face ceva, chiar daca asta nu e pe placul bistritenilor. Probabil va plati electoral acest lucru. Facand prea multe, intervenind prea mult in viata bistritenilor, schimbandu-le sensurile pe care au mers toata viata si stergand trecerile de pietoni pe care au trecut de cand erau copii, si-a atras multa antipatie. Paradoxal, totusi! Daca primarul nu face nimic, nu e bine, daca face prea multe, iar nu e bine! Eu nu mai caut demult sa gasesc logica si normalul in anumite chestiuni. Asta e, o iau ca atare!
M-am bucurat cand am vazut ordinea de zi pentru sedinta de CL de saptamana aceasta. Se va discuta despre promovarea Cetatii Medievale Bistrita. Ma bucur ca primarul Bistritei a luat in serios chestiunea cu turismul ca sursa de venituri si m-as bucura daca ar gasi si sustinerea consilierilor.
Aud ca si Consiliul Judetean a ciulit urechile la problema turismului si a promovarii judetului si daca si de acolo va incepe sa se faca ceva pe aceasta tema cred ca as putea sa-mi traiesc visul si sa vad Bistrita-Nasaud destinatie turistica.
Io am niste planuri mari in sensul asta, da nu vi le spui inca!
Is secretoasa si superstitioasa. Daca spun, cica nu se implineste visul! Asa ca aveti rabdare si va promit doar cel mai mare proiect de promovare turistica din Transilvania. Si promit ca o sa aduc si turisti!

Bancile, camatari cu acte-n regula

Cand zicea Badea chestia asta, ca bancile-s camatari cu acte, n-am prea inteles ce vrea sa spuna, ba am zis ca exagereaza.
Acuma m-am convins. Asa e, bancile sunt camatari cu acte-n regula. Sunt in stare sa speculeze orice slabiciune a clientului pentru a-l lasa fara casa.
Primul caz mi l-a povestit cineva saptamana trecuta. Au facut la BCR un credit ipotecar, iar anul trecut unul dintre soti a ramas fara slujba. Au intarziat cu plata ratelor sau au platit mai putin din rata. De o luna le-a venit o hartie de la o firma care a preluat creditul lor de la BCR, care le-a pus in vedere sa semneze un act aditional prin care se obligau sa plateasca 11 luni o rata mai mare decat cea avuta la BCR, iar in a 12-a luna sa RESTITUIE creditul. Oamenii au 2 copii, unul dintre parinti nu mai are loc de munca si i se termina si somajul si sunt diserati.
Al doilea caz l-am auzit aseara, m-a sunat o cunostinta seara tarziu, cu un caz similar. A luat un credit de 30.000 de euro tot de la BCR si a girat cu un aparatament. Nu a platit anul trecut cateva rate sau, la fel, le-a platit cu inatrziere sau partial, si acum i-a venit de la aceeasi firma care cumpara creante de la BCR sa semneze un act prin care se obliga ca intr-un an de zile sa restituie integral banii, daca nu ii vor lua apartamentul. Persoana care mi-a relatat acest ultim caz spunea ca in aceasta situatie sunt mai multe persoane, aproape ca formeaza un club, in situatii similare, toti vai si amar de capul lor, dar obligati sa restituie imprumuturile luate intr-un an. Problema e ca nu au de unde. N-au avut bani sa-si plateasca ratele, daramite sa restituie creditul.
Parerea mea:
1. Clientii. Multi romani au gresit ca din lacomie au luat credite sa-si varuiasca apartamentele sau sa-si ia masina. Creditele le-au girat cu casele. Vina lor. Platesc cu pretul casei un moft, am putea spune. Ce i-as sfatui eu, sa consulte un avocat inainte de a semna acele acte de la firma care a preluat creanta lor.
2. Bancile. Au dat cu prea mare usurinta credite de consum si acum, parca prea usor se descotoresc de cele neperformante, actionand fara mila si lasandu-i pe cei care le-au facut profituri uriase pe drumuri. Nu au incercat sa gaseasca o solutie, sa-i pasuiasaca cateva luni, sa-i ajute cumva. Nu. Au judecat ca niste camatari, cu sange rece, si, cand omul n-a mai avut banii, ei si-au recuperat creditul de la o firma care a cumparat creanta. Banca stie clar ca oamenii vor ramane in maxim 1 an fara case.
3. Sper ca aceste cazuri sa le dea de gandit si altora care au crezut ca e usor sa-ti vopsesti casa pe banii bancii sau sa-ti iei masina de fite doar ca sa-i faci in ciuda vecinului.

Eu am trecut fluierand peste criza asta, tocmai pentru ca nu am avut credite mari si n-am facut investitii din credite. Am preferat sa strang bani si sa negociez un pret mai bun cu banii jos. Si sa dorm linistita seara...
In plus, tata are o regula de aur de la care n-avem voie sa ne abatem: niciodata casa in care stai nu se gireaza. De foame n-om muri, dar macar sa avem asigurat un acoperis deasupra capului.

La toti ni-i greu! Da' nu la toti deodata si nu la toti la fel!

Trebuie sa fie foarte greu sa porti niste razboaie invizibile, sa cauti dusmani, sa-i inventezi, mai ales daca te plictisesti si altceva mai bun n-ai de facut. Mi s-a parut un act de mare vitejie ca s-a isterizat Anticrista la Iulia, un reporter de nota 20, dar cu prea mult bun simt! Bravo! Continua! Tine-o tot asa, poate afla tot orasul ce caracter ai! Hai ca mai ai putin si reusesti sa dovedesti cat te duce capul! Zambetele ironice si coatele care si le dadeau colegii nu le-ai vazut?! Au avut spectacol cu mascarici si au ras pe cinste, fara sa plateasca bilet.
Si daca vrei sa ne dai in judecata, vezi ca pe Bistriteanul, in partea stanga, e numarul avocatului. Suna-l pe el pentru procese! Si suna-l acuma ca poate le cumuleaza instanta si o sa platesti numai pentru unul!