vineri, 9 aprilie 2010

Despre cum sa-ti traiesti viaţa. Lecţia lui Bancea

Astăzi, dupa muuult, mult timp, am intrat pe site-ul AS-TV-ului. Împlinesc 11 ani şi vroiam să ştiu exact când, că nu mai ţineam minte. Deci, în 11 aprilie împlinesc 11 ani şi le uresc de pe acum La muti ani si multe emisiuni frumoase. Dincolo de asta, mi-a atras atentia ceva.
Un reportaj de-al profului Baca, cel care face Emisiunea fără nume, pe care o mai urmăresc când am timp. Reportajul a fost postat in 21 martie 2010 şi are titlul Arta Larisei. Mi s-a părut mie năsucul cunoscut... Lari a lu' Bancea era tema reportajului. Ce mare bucurie s-o revăd. S-a apucat sa faca niste chestii foarte faine, folosind materiale ecologice. Geniale chestii...Multă imaginaţie, multă creativitate şi multă linişte...
Cred ca Larisa şi Vasile Bancea ar putea fi un model pentru mulţi despre cum să-ţi trăieşti viaţa în adevăratul sens al cuvântului. Să faci în viaţă ceea ce vrei. Adică dacă vrei să fluieri, fluieră...Ce dacă fluieri?! Dacă-ţi face plăcere asta, fă-o.
Şi Bancea şi Larisa mi-au fost colegi la Mesagerul. Puţini ştiu că am plecat de la Mesagerul împreună cu Bancea şi Linca, fără de care nu-mi mai vedeam rostul pe acolo. Ei erau sarea şi piperul redacţiei, doi oameni foarte valoroşi pentru mine şi cu principii. Am încercat să facem împreună Bistriţeanul( atunci am gândit numele), doar că pe vremea aia erau in voga încă ediţiile tipărite. Nu aveam bani deloc pentru a susţine un cotidian, aşa că am lăsat-o moartă. Apoi ei au făcut Sportul Bistriţean, iar eu am plecat corespondent la National TV.
Să revin la Bancea. Întotdeauna am apreciat modul în care-şi trăieşte viaţa. Face exact ceea ce-i place sufletului lui, iar asta i-a transmis-o şi lui Lari. Amândoi îşi trăiesc viaţa cum vor ei, cum le place sufleţelului lor. Nu o dată m-a certat Bancea ca mă pierd în lucruri mărunte şi nu fac ceea ce e cu adevărat important în viaţă: să trăieşti aşa cum te simţi tu cel mai bine. Bancea a învăţat să cânte la chitară târziu, la peste 30 de ani. Acum cântă dumnezeieşte. Lari face ce-i place, face chestiile ălea minunate. Eu sunt tot unde am lăsat discuţiile cu Bancea ultima dată. Toată ziua îmi bat capul cum să fac să-şi ia oamenii salariile, e 8 seara şi încă sunt la birou, avem de livrat o comanda şi suntem contra timp.Copiii sunt tot cu mama. Eu am de lucru... Nu am timp să scriu editoriale. Nu am timp să scriu pe blog. Şi nu am timp să învăţ să pictez, cea mai mare dorinţă a mea. Când mă voi trezi şi voi avea timp, va fi prea târziu. Copiii vor fi la facultate, şi dacă voi avea suficient timp să stau cu ei, nu vor mai sta ei cu mine. Tot succesul asta are un preţ, şi încă unul foarte mare. Nu sfătuiesc pe nimeni să facă ce fac eu. Luaţi-vă o slujbă cu 8 ore şi trăiţi ca Bancea şi Lari. Faceţi ce vă place. Învăţaţi să cântaţi la chitară, să faceţi minuni din deşeuri, să pictaţi, staţi cu copiii cât mai mult. Să nu mă invidiaţi pe mine. Că nu aveţi pentru ce. E adevărat că am tot ce vreau şi am o viaţă socială foarte activă, dar le plătesc toate. Nu în bani, e drept. E un preţ mult mai mare: îmi irosesc viaţa în lucruri mărunte, lipsite de importanţă. Am vrut de multe ori să renunţ la afacere şi să-mi iau o slujbă, ca să-mi pot trăi viaţa aşa cum vreau eu.
E prea târziu. Am făcut angajamente care trebuie să le onorez, sunt oameni care depind de mine şi care şi-au pus speranţele în mine. Nu pot să-i dezamăgesc. Totuşi, visul meu e ca la 40 de ani să mă retrag din firmă şi din viaţa socială şi să fac chiar numai ce îmi place mie. Mă visez de multe ori într-o căsuţă, la Ciosa, pe un deal de acolo, că pictez. Aaaa, şi am şi şevalet. Apropo, tot negociez cu unul dintre băieţii de la Agenţie, student la Arte în Cluj, să mă înveţe să pictez. Sigur o să învăţ. Dacă nu mâzgălesc şi tot o să fiu fericită, că doar nu vreau să ajung Picasso.
Toate visele mele s-au împlinit. Sunt sigură că se va împlini şi ăsta. Doar că mai trebuie să-mi mănânc nervii prin lumea asta prost făcută.
Bancea, mi-ai dat iarăşi o lecţie de viaţă. Nu ştiu când o să aplic ceea ce faci tu, să-mi trăiesc viaţa cu adevărat. Până atunci vă admir sincer, pe tine şi pe Lari, cu câtă frumuseţe treceţi prin viaţă.
Iar voi urmăriti reportajul de pe site-ul AS TV: http://www.as-tv.ro/21-03-2010__arta-larisei
O să-mi daţi dreptate la sfârşit!