vineri, 12 martie 2010

Mi-e o greata de ma doare...

Am ajuns si la asta. Sa ne batem ca orbii pe strada...Ma asteptam la astfel de scene. Am mai vazut atacuri violente de-ale Anticristei, asa cum v-am mai povestit. Doar ca atunci a fost intr-o redactie. Nu ne-a vazut nici dracu. Acuma ne-am batut pe strada, ca sa intram in istoria presei. Cand am auzit, nu-mi venea sa cred. Mi-am dat seama ca nu am cum sa-mi apar reporterii de ea...Trist...Noi care ar trebui sa combatem violenta cu toate cuvintele din lume, am ajuns sa o folosim si, mai grav, sa fim victimele agresiunii unui jurnalist.
Mi s-a lasat o greata si o lehamite de ma doare...
Incredibil...Un spectacol de prost gust cum numai ea putea sa ofere. Noi, obligati de imprejurari, am intrat in joc...Nu pot sta sa-mi bata oamenii pe strada...Este prea de tot...
Injura-ma, fa-ma in toate felurile, dar pana la violenta fizica asupra colegilor mei. Este o limita in tot si in toate...
In continuare imi pare rau ca nu are un prieten adevarat care sa-i spuna cat de mult greseste. Putinii care-i are ii dau credit si o intarata sa continue circul. Ca doar ea e desteapta si e singura pe lume, de aia e asa invidiata...
Vai de cei saraci cu duhul...Atat mai pot sa mai zic...Si ca mi-e greata...de ma doare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Loc de comentat: